CÂNDVA / UNDEVA

Poveste de demult …

 

 

A fost să fie așa și mă bucur, privind în urmă către timpul aceastei povești și a vremurilor de atunci.

 

Ei, da ! Asta’s eu prin frageda copilarie si cu putin inainte de a pornii pe drumul cunoasterii …  

Candva, printre vechi amintiri uitate si pierdute undeva in timpuri indepartate, dar vii parca si acum, imi aduc aminte cu mult drag de invatatorul meu.

Cel care m-a invatat sa scriu, sa citesc si sa socotesc, sau cel care mi-a deschis orizontul tainelor cunoasterii, a iubirii de frumos si a diferentei dintre bine si rau.

Chiar daca nu am fost cel mai bun din copiii acelei generatii, neintelegand poate multe pe atunci, acum   constientizez cu mult mai mult si ma bucur ca mi-a fost dat sa ma numar printre cei alesi si educati de Domnul Dragos Boerescu.

Plaiuri natale dragi.

Amintirea unei jucarii din metal pe patru roti tarata prin curtea casei, parca imi mai zornaie si acum in minte,  moment in care, atunci, … Domnul invatator ducea munca de lamurire cu parintii mei, in vederea inscrierii mele in clasa a-I-a la scoala din sat.

Si parca si acum vad acel moment, in care nu prea intelegeam ce urma sa se intample.

Liliacul de acasa.

A fost sa fie noroc si ma bucur ca s-a intamplat asa, intr-o perioada cand dascalii isi cautau singuri copii, pentru necesarul numarului de formare al unei noi clase.

Fiind mai mic decat in mod normal, a fost nevoie de convingerea parintilor, de a fi lasat la scoala.

Dupa, … imi amintesc de toata simpatia si pretuirea de copil, dobandita fata de invatatorul meu, incat uneori in timpul orelor, cand acesta din intamplare se sprijinea ori atingea banca in care stateam cuminte si il ascultam, imi placea sa cred ca daca voi atinge locul respectiv, pot fi candva intocmai invataturilor date .

Parscov / Bz.

Astfel imi vin in minte, multe si frumoase amintiri din toata acea minunata perioada.

Excursii si serbari pline de farmec si cunoastere, in care inca se mai oglindesc si acum amintirile copilariei indepartate.

Momente dupa care inca mai tanjesc si imi este dor, uneori …

Exemplul acelor minunate manifestari de mare sarbatoare dedicate trecerii Domnitorului Mihai Viteazul prin zona Ciuta, intr-un trecut indepartat (1599),  acolo unde azi se afla o monumentala Fantana care sa aminteasca despre acele vremuri.

Intreaga clasa a participat atunci la respectivul moment, cu puternic efect emotional, pastrat frumos peste timp in suflet.

Imi amintesc totodata si de primele vizite de la Tabara de Sculptura Magura. De atmosfera si frumusetea copilariei noastre, supravegheata cu multa atentie de D-ul Dragos …

Pentru cine isi aminteste, din cei care stiu … Momentul de emotie si senzatie al varstei de atunci, oferit de vederile  inalte ale terasei Magazinului Dacia, din cadrul excursiei facuta la Buzau in Clasa a – III- a, cu privelistea Pietei Dacia, a Palatului Comunal, … si minunatele povestiri cu date istorice ale locului, oferite cu multa dragoste si generozitate de D-ul Invatator.

Toate acestea si multe, multe altele, in mici franturi de frumoasa amintire purtate cu mult drag in suflet peste timp.

Consider adevarata arta in a stii cum anume sa poata cultiva dragostea de frumos, de locuri, tara si neam, incat toate aceastea sa dainuie peste timp.

Si uite asa imi tot vin in minte multe excursii, din care am invatat sa iubesc poate mai mult decat in mod normal, istoria, cultura si arta.

Cls. a-IV-a cu amintirea excursiei de la Bucuresti, care de asemeni a contribuit mult in  dorinta mea de cunoastere si intelegere.

Toate acele momentele folclorice de dans si cantec popular, organizate cu ocazia serbarilor scolare si multe, multe altele …

De pretuit si amintirea zilelor in care luam o nota proasta, incat dupa ore cu mult inaintea mea, D-ul Dragos ajungea acasa la parintii mei, indiferent de vreme si distanta, pentru ai informa pe acestia.

Imaginati-va surpriza avuta cand ajungeam si eu… Efectiv tot ce imi trecuse prin minte incat sa nu dau ceva de banuit vis-a-vis de nota nedorita, nu mai putea fi folosit…

Padurea Colnic / Parscov.

Destinul insa si-a urmat cursul, … fiind nevoit sa parasesc destul de timpuriu meleagurile natale si indreptandu-ma catre necunoscutul altor zari, mai indepartate.

Dar chiar si asa, pot spune cu multa mandrie.

Am avut sansa de a fi unul din scolarii Domnului Boerescu, timp de patru ani si pentru inca un an si ceva, si al Doamnei Boerescu, de la Scoala Vasile Voiculescu de azi.

Urmarea plecarii de dupa, un adevarat periplu prin mai multe scoli, din doua judete.

– Asa a fost sa fie ! …

Multumesc Domnului Dragos Boerescu cu respect si pretuire, pentru tot ceia ce m-a invatat, atunci !

 

 

Comments

comments