cain.ro | sursa ta zilnica de informatie cain.ro – stiri, informatii, anunturi si publicitate din sud-estul Romaniei
Ploiesti, ca majoritatea oraselor noastre, a avut la baza un mic satuc. Originile acestui sat se pierd in trecutul indepartat, fara a mai avea atestari istorice existente. Cu privire la data exacta a infiintari localitatii Ploiesti nu avem prea multe marturii scrise. Din punct de vedere istoric, aparitia unei asezari locale nu este atestata in nici un izvor.
Legende Ploiesti
Legenda spune ca demult, inainte de intemeierea Tarii Romanesti, intr-o poiana din Codrul Vlasiei, poposeste un cioban, Mos Ploae, impreuna cu feciorii sai, 7 la numar. Avand iarba grasa pentru oi si pamant rodnic pentru agricultura, ciobanul hotaraste sa ramana alaturi de familia sa si construieste case atat pentru el cat si pentru feciorii sai. O data cu constructia caselor, s-a format o asezare careia i s-a dat numele sau. Insa trebuie sa luam in calcul si faptul ca este doar o legenda si cat adevar contine aceasta este foarte greu de spus. Totodata se mai povesteste ca Ploiestii aveau sapte case si un schit de maici. Locuitorii vremurilor si-au cucerit locurile de case si ogoarele cu multa sudoare si cu topoarele in maini, in cele din urma dovedindu-se invingatori in lupta cu codrul.
Cercetatorii trecuturilor sustin ca satul (sau poate chiar orasul) ar data inca din anul 1400. Totodata acestia confirma legenda, sustinand existenta unui schit de maici. Pe locul schitului, Matei Basarab ar fi ridicat Biserica Domneasca in 1639, cu hramul Sf. Petru si Pavel. Se prea poate ca intemeietorii Ploiestiului sa fi fost intr-adevar ciobani, trecand cu turmele pe un drum traditional de transhumanta Drumul Oilor – astazi devenind o importantaartera a orasului ( Str. Gheorghe Doja).
In Dictionarul geografic al judetului Prahova, apar primele marturisiri despre numele orasului Ploiesti in 1897, si anume ca numele orasului ar proveni de la ploaie:
„căci odată fiind înconjurat de păduri mari ce mergeau din partea de nord-vest a urbei și se continuau până la Carpați, cantitatea de ploaie a fost și este mare”
In anul 1928, Leonida S. Georgescu in lucrarea “Orasul Ploiesti sau Plaiesii”, propune o varianta inedita: in vremurile uitate, orasul s-ar fi numit Plaiesi si nu Ploiesti, intrucat aici s-ar fi aflat un post permanent al plăieșilor lui Mihai Viteazul păzind granița spre Transilvania. Insa aceasta varianta este mai putin crezuta de oameni, si in cele din urma plauzibila devine teoria lui Nicolae Iorga. Acesta spunea ca numele orasului ar veni de la un stramos comun, acel Mos Ploae – de care povesteam mai sus, ciobanul care si-a adus copii si oile in Codrul Vlasiei. In sprijinul acestei teorii, N. Iorga aduce multe alte analogii cu formarea multor localitati din tara, si in cele din urma face publice cele mai vechi mentiuni in care se regaseste scris “Ploesti” si nu Ploiesti.
Atestare Istorica Ploiesti
Primele atestari istorice (si plauzibile) apar la 1503, in documentele Brasovului, o data cu aparitia unor nume de carausi ploiesteni, ce aduceau marfuri brasovene, mai intai pe drumul Teleajenului si mai apoi de-a lungul Prahovei. Atfel, in socotelile orasului Brasov, intre 1503-1550 sunt trecuti pe listele de plata cativa carutasi ploiesteni: la 1503 este trecut Radu, la 1543 apare Dragoi si la 1545 apar Tudor, Avrut, Draghici si Neagu. Mai mult decat atat, in 1567, Petru Voda – fiul lui Mircea Voda – recunoaste logofatului Coresi din Barcanesti cumpararea a cinci razoare de mosie de la Avrut din Ploiesti.
Asadar, prezenta unor ploiesteni pe pietele din Ardeal denota totodata ca localitatea avea un nume si o baza economica ce ii permiteau sa intretina relatiile comerciale cu centre de peste munti.
Targul Domnesc Ploiesti
In 1597, Mihai Viteazul ar fi dorit intemeierea unui nou targ pe drumul spre Ardeal. Propune mosenilor ploiesteni sa le cumpere mosiile cu bani grei, insa acestia refuza. Ploiestenii insa, prin reprezentantul lor, resping multele tentative ale voievodului, avand teama de a nu-si pierde totodata si libertatea, o data cu vanzarea pamanturilor. Mihai cumpara o parte din mosia Baicoiului si o oferta in schimb ploiestenilor – acestia accepta si astfel Ploiestiul devine o baza militara, si este ridicat la rangul de targ domnesc.
La 26 iunie 1615 apare adevarul istoric intr-un document dat de Radu Voda. Acesta mentioneaza ca in toamna lui 1597, ploiestenii chiar daca erau liberi, libertatea lor era serios amenintata si nu ar fi avut nici un interes sa se opuna planurilor lui Mihai, iar mosia nu le apartinea lor, ci unor mici boieri. Ploiestenii nu s-au mutat nicaieri, ci doar au beneficiat de eliberare sau de obtinerea unor mici mosii in jurul asezarii.
Sprijinit de domnie si sediu al capitanului de Ploesti, orasul Ploiesti se dezvolta continuu, devenind un centru urban al tarii. Astfel, statutul urban oferea locuitorilor targului libertatea – depinzand numai de domnitor. In al doilea rand, aveau dreptul ca saptamanal sa aiba o zi de targ unde isi aduceau produsele, se faceau vanzari sau cumparari de la negustorii si mestesugarii timpului.
Prezenta lui Mihai Viteazul la Ploiesti s-a legat si de pregatirea stralucitei campanii peste munti, ce avea sa aduc prima unire a neamului romanesc. In 1599, cea mai mare parte a ostirii sale isi termina intruirea si depune juramantul, iar Nicolae Balcescu afirma „De a Ploiești a plecat el, în fruntea trupelor, pe valea Teleajenului, și apoi pe cea a Buzăului, spre Ardeal”.
Ploiestiul la 1700-1800
In urmatoarele secole, Ploiestiul cunoaste o dezvoltare permananeta si ajunge sa concentreze cea mai mare parte a vietii economice din regiune. Avand o pozitie strategica, targul de miercurea atragea multa lume. O data cu cresterea populatiei, era nevoie de negot si in celelalte zile ale saptamanii. Si astfel, unii negustori au inceput sa isi vanda marfa inca din ajun (de martea) ori mai ramaneau o zi in plus, pana joi. In cele din urma, majoritatea negustorilor veniti cu marfa la Ploiesti, se stabileau aici, si fie isi ridicau ateliere fie pravalii, ingustand practic piata. Astfel apare practic extinderea targului si implicit cresterea asezarii.
Cresterea economica a afectat practic Targsorul din zilele noastre, o asezare straveche si infloritoare (in evul mediu), dezavantajata de mutarea capitalei la Bucuresti, de schimbarea drumurilor comerciale si de faptul ca avea targ in aceeasi zi cu Ploiestiul.
Dupa anul 1700, Ploiestiul intrece targul renumit de la Gherghita. Treptat, Gherghita a saracit, negustorii au parasit targul, si-au pierdut protectia domnitorilor si insemnatatea targului a scazut drastic. Locul acestora a fost luat de Ploiesti, in secolul al XVIII-lea, moment in care importanta asezare apare inscrisa pe harti.
Sfarsitul luptelor cu Muruzestii marcheaza intrarea Ploiestiului in istoria moderna si treptat targul se transforma in oras. Extinderea sa continua, din vechea vatra de langa Dambul in cinci directii, mai intai pe langa drumurile principale, apoi portiunile fragmentate de strazi laturalnice.
In 1832 apar primele preocupari urbanistice si astfel se paveaza piata centrala a orasului. Treptat, sunt pietruite si celelalte artere principale ale orasului Ploiesti, iar in 1870 aces proces ia sfarsit. Pana la primul razboi mondial, dupa modelul bulevardului, s-a trecut la inlocuirea caldaramaului dupa strazi, cu macadam si pavarea trotuarelor cu ardezie.
Incep sa apara case cu etaj si locuinte moderne, in care putem regasi stiluri occidentale. Aici reamintim si contributia marelui incendiu din martie 1843 – incendiu izbucnit din neglijenta ce s-a intins cu repeziciune si a inghitit practic tot centrul orasului.
Ploiestiul evolueaza practic ca un puternic centru comercial, locul principal ocupandu-l comertul cu bauturi. Hanurile si carciumile erau cele mai vechi pravalii ale orasului, cele mai vechi dintre ele – Hanul Calugarului – functionand mai bine de un secol si jumatate. Pe la 1855, ploiestenii au deprins si “brasovenia”, termen prin care se intelege comertul cu marfuri din Brasov, sau marfuri aduse din apus. In acelasi plan, se dezvolta si “lipscaniile” – ramura ce avea la baza manufactura, stofele si tesaturile. Treptat apar si magazinele de stofe, panzeturi si bacanii, iar targul a continuat sa tunctioneazr lunea (dupa 1848).
Dupa 1887, mestesugurile incep sa isi piarda preponderenta, si apare industria. O data cu aparitia manufacturierilor, apar foarte repede intreprinderi de prelucrare si tabacarie – aici amintim fratii Velicu (1878) – care aveau pana la 40-50 de muncitori ce prelucrau lunar sute de piei, producand talpa, iuft, marochin sau alte articole.
Nu in cele din urma, Ploiestiul se remarca prin cea mai caracteristica ramura industriala, cea in care orasul a inscris o premiera mondiala – prelucrarea petrolului.
In 1856, Teodor Mehedinteanu, inspirat de o idee occidentala, distileaza prima data titeiul, obinand gazul de lampa. Asadar avand un avantaj (gazul de lampa ardea mai intens si degaja mai putin fum), castiga licitatia iluminarii Bucurestiului si apoi infiinteaza o rafinarie cu fratele sau. In mai putin de 2 ani, in Ploiesti apare si a doua rafinarie si la scurt timp o a treia in Prahova. In anul 1894, in Ploiesti si in imprejurimi functionau 18 rafinarii ce asigurau gaz/petrol lampant pentru iluminarea publica a Capitalei, si ulterior Ploiesti, Buzau, Targoviste.
O data cu aparitia rafinariilor, remarcam si aparitia industriei metalurgice, legata fie de agricultura (reparatii utilaje agricole) , fie de exploatarea si prelucrarea petrolului (cazangeria Meteor sau atelierele metalurgice ale societatii Foraj).
Astfel, inca de la sfarsitul secolului trecut, orasul se afirmase ca un puternic centru industrial.
Evenimente din secolul XIX
La 8 august 1870 se proclama Republica de la Ploiesti.
Intre 1877-1878 ploiestenii au dovedit solidaritate internationala cu popoarele asuprite de turci. Chiar daca Romania se declarase neutra, guvernul a aprobat bulgarilor din Ploiesti infiintarea “comitetului de binefacere”, pentru a ajuta refugiatii de peste Dunare.
Situatia orasului nu a fost una favorabila, dat fiind faptul ca pe teritoriul Ploiestiului treceau doua mari drumuri pe care se concentrau trupele tariste. Chiar daca ulterior bunurile rechizitionate ori stricate au fost despagubite, pentru ploiesteni situatia a fost una destul de dificila si a insemnat chiar un sacrificiu.
Timp de 19 zile (de la 25 mai pana in 13 iunie), orasul a devenit un centru international, ce atrage atentia intregii Europe. Aici s-au dus multe tratative cu caracter international, si orasul a fost pur si simplu invadat de diversi corespondenti ai unor ziare fie franceze, fie italiene ori spaniole sau germane.
Pana la primul razboi mondial, vor functiona cate sase scoli de baieti si fete, si alte cateva mixte. Invatamanatul secundar ploiestean numara un liceu de baieti, o scoala secundara de fete, o scoala normala de invatatori, o scoala comerciala si o scoala de arte si meserii. Pe langa o stralucita activitate la catedra, profesorii ploiesteni atrageau elevi si din afara judetului, fiind autori de manuale si desfasurand o activitate culturala foarte bogata.
Dezvoltarea tipografiilor a permis o activitate vie a editurilor si presei: pana in primul razboi mondial, existau in Ploiesti sase edituri. Existau sali de spectacole, si pentru prima data in istoria Ploiestiului apare la 1913 cinematograful Grivita – Pe locul tribunalului din zilele noastre. In toata aceasta perioada, Ploiestiul a fost un puternic centru cultural si a cladit oameni de stiinta, scriitori si artisti.
Ploiesti in secolul XX
In timpul primului razboi mondial, germanii bombardeaza inutil orasul (evacuat de trupele romane), si ocupa Ploiestiul cu mare fast. Nemtii reusesc sa repuna in functiune o parte din intreprinderile petroliere si rechizitioneaza tot ceea ce este util razboiului. Reamintim spiritul civic si nationalist al profesorilor, ce refuza sa predea in limba germana. Chiar daca orasul si locuitorii trec prin momente de cumpana – desfiintarea claselor de elevi, arestarea oamenilor, rechizitii de bunuri – ploiestenii nu se dau batuti si saboteaza transporturile si depozitele inamicului, ori refuza sa lucreze pentru acesta.
Cu toate acestea, orasul se dezvolta cu repeziciune. Populatia s-a refacut, a reusit depasirea numarului de locuitori antebelic si in 1930 orasul numara 80 000 de locuitori. Industria se pune din nou pe picioare si isi mareste considerabil productia.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, orasul Ploiesti a fost victima unor bombardamente violente ce s-au soldat cu pagube imense asupra orasului. Bombardamentele vizau in principiu rafinariile.
Bombardamenetele asupra Ploiestiului au inceput la 5 aprilie 1944 si au continuat pana in august. Au fost in total 23 de raiduri de atacare, special concentrate asupra orasului Ploiesti. S-au folosit 13700 de tone de explozibil, care au avariat atat institutiile orasului cat si marile rafinarii, ori monumente.
Pana la instaurarea regimului comunist, orasul s-a numit “Ploesti”, fiinda mandra resedinta a judetului Prahova.
Perioada comunista
Datorita transformarilor sociale si economice de sub regimul comunist, orasul incepe sa isi piarda din importanta treptat. Intre 1944-1964 orasul cunoaste o dezvoltare minora, iar mai apoi incepe adevarata dezvoltare industriala si o crestere demografica impresionanta: de la 100 000 de locuitori in anii 1940 s-a ajuns la peste 260 000 de locuitori. Astfel orasul ia amploare, industrializarea cunoaste limite exponentiale, majoritatea locuitorilor din Ploiesti lucrand in uzine ca 1 mai sau Cablul Romanesc ori rafinarii.
Tipic comunismului, cutura orasului a fost evitata – insa dupa 1990 orasul Ploiesti cunoaste un nou avant cultural.
